Am revenit. Dupa ce a trecut primul sfert din an m-am gandit sa nu abandonez totusi blogu’. Din pacate, nimic nou, e in continuare o criza “fara precendent”, ne ducem dracului, etc, etc. Cine vrea ceva nou mai bine sa nu citeasca. Cine vrea…foarte bine, poate mai sunt totusi macar 2-3 fani ai crizei.
Cu ce sa incep. Hai sa incep cu sfarsitul. A fost recent 1 mai. O ocazie perfecta pentru a vedea criza in Romania. Trenuri pline ochi cu oameni care au mers la mare si la munte, sosele aglomerate cu masini deloc ieftine, masini care se deplasau spre locatii din tara si din strainatate, pensiuni si hoteluri umplute pana la refuz. Asta e…cum auzi si la TV, fraza mea preferata – “In ciuda crizei” romanii nu renunta la vacanta de 1 mai. Mda, nimic nou.
Ce ar mai fi ? Ah, da, o alta experienta recenta. Tot de 1 mai am fost intr-un hypermarket. Aici, nimic interesant, era gol. Prima data am crezut ca a lovit criza nemilos, in sfarsit. Aiurea, mint, n-am crezut nicio clipa asa ceva, stiam ca lumea e afara si incinge gratare si mici. Nici statia de taxi goala nu m-a surprins, era usor de dedus ca si taximetristii sunt oameni, au iesit si ei sa se destinda un pic la iarba verde si sa savureze in liniste o bere…Aiurea in liniste, pun pariu ca duduiau manelele la greu. Am reusit sa gasesc un singur taxi, probabil un tip care nu tinea mortis sa fie in rand cu lumea si prefera sa mai faca un ban.
Cand m-am intors am sunat la dispecerat. Tanti mi-a promis ca masina ajunge in 3 minute. Stiam ca n-o sa fie asa, deci am asteptat cuminte aproape un sfert de ora. La intoarcere nu m-am abtinut sa nu conversez un pic cu taximetristul, un tip care parea foarte amabil. Mi-a confirmat ca majoritatea colegilor erau plecati in diverse locatii, pentru a celebra 1 mai. L-am intrebat, usor ironic…in ciuda crizei ? Tipul m-a spart cu un raspuns beton. Care criza ? Ah…a crescut inima in mine cand l-am auzit cum povestea – dimineata se inghesuiau elevii sa ia taxi spre scoala si liceu, citez aproximativ “daca am fi 400 de taxiuri in statie dimineata, tot s-ar lua toate”. Deh, parintii afectati grav de criza isi permit totusi sa dea bani de taxi odraslelor, tramvaiul e pentru fraieri.
Hmm, ce-ar mai fi ? Ah, da, euro. A ajuns la 7 lei si urca vertiginos spre 8 lei. NOT! Are rost sa comentez mai mult ? As intreba toti retardatii care urlau – ne ia dracu !!! o sa ajunga euro nspe lei !! I-as intreba inca odata : Cand, ba’ cretinilor ? Cand ? Dar n-are rost, stiu ca respectivii oligofreni n-ar pricepe intrebarea.
Inca ceva frumos…am fost la inceputul anului sa mai cumpar niste toale, ca deh, era sezon de reducere. Eram convins ca voi fi singur prin magazine, dat fiind ca tocmai trecuse Craciunul si Anul Nou, sarbatori care golesc buzunarul mai rapid ca betivul o sticla de votca. Da’ de unde. Lumea inca mai avea resurse din belsug. Naiba stie cum, dar romanul gaseste tot timpul bani. Fie ca e Paste sau Craciun si trebuie sa puna pe masa cele cuvenite, fie ca e vara sau iarna si trebuie sa mearga in concediu, fie ca sunt reduceri si nu poate rata asa ceva, fie ca trebuie sa-si renoveze casa. E criza ? Irelevant, lumea are bani. Atunci unde e criza ? Hmm…
Promit sa mai revin si cu alte experimente, criza pare sa devina si mai grava anul asta, chiar acum ascult o emisiune in reluare. Ce se discuta ? Pai e simplu – ne ducem dracului, nu iesim din criza, vom avea crestere economica negativa, acumulam datorii… Asa, si ? Nu va suparati, eu cand o sa vad criza asta crunta si pe strada ? Ca m-am saturat de basme.
